9 Iunie 2009

2 comentarii:

Anonim spunea...

aşa m-am simţit şi eu. că am fost "concediată" pentru că nu s-a străduit să mă cunoască, aprecieze şi accepte. şi acum trebuie sa zic, "ei, el a fost fraier, e pierderea lui". dar e a mea, ca eu sufar dupa el, nu el dupa mine. si ma intreb daca e vina mea, daca nu am fost destul de buna pentru el. cu întrebările rămânem, şi asta e. trece.

Anonim spunea...

nu vreau decat sa uit sa respir